Peștera Labirint

  • Se află în Limanu, Județul Constanţa
  • Unitate geografică: Podişul Negru Vodă
  • Descoperită de peste 2.000 de ani
  • Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Peştera Labirint este una dintre cele mai ciudate şi misterioase locuri, învăluită în legende, care nu a putut fi explorată în întregime.

  • Condiții de vizitare: parțial, necesită echipament special
  • Altitudine: 25 de metri

Peştera Labirint este, de fapt, un lanţ de peşteri şi se aseamănă cu cea mai lungă peşteră din lume, Peştera Mamut din Statele Unite ale Americii. Este un loc extrem de atractiv pentru speologi, arheologi, istorici, dar şi pentru iubitorii de mistere. Este un loc unicat în lume, atât datorită descoperirilor ştiinţifice, cât şi a legendelor străvechi, care se trag din realităţi istorice.

Labirintul era cunoscut de acum peste 2.000 de ani, cel puţin aşa au susţinut profesorul V. Boroneant şi Vasile Pârvan. Ei spun că peştera de la Limani este aceeaşi cu Keiris, unde geto-dacii s-au adăpostit în timpul domniei lui Dapys, când romanii au venit să cucerească Dobrogea. La invezie, populatia s-a refugiat aici, luând cu ea avuţiile, vitele, turmele. Însă romanii au găsit toate intrările, iar conducătorul, Crassus, a ordonat zidirea lor, înfângând dacii prin înfometare, iar aceştia s-au predat. Dovezile există: încăperi zidite, galerii prelucrate de oameni, galerii folosite ca adăpost, altare, morminte, pereţi întăriţi cu ziduri sau coloane de piatră. Peştera avea mai multe intrări, unele săpate din interior, însă acum, toate sunt blocate şi acoperite cu vegetaţie.
Peştera Labirint mai este cunoscută şi ca Peştera Limanu, Peştera de la Baltă sau Peştera la Icoane. Însă nu este vorba de icoane creştine, ci de cele trei chipuri ce au fost sculptate în piatră, la 35 de metri de la intrarea în peşteră. Ele au fost descoperite de Boroneant în 1971, când a explorat mare parte din peşteră în amănunt. Acum, figurile sunt parţial distruse. Cercetătorii presupun că ele au fost sculptate ca semn de recunoaştere pentru acest loc a lui Zalmoxis şi pentrtu a veghea intrarea în peşteră.

Peştera Labirint

Ulterior, Boroneant a constatat că locul subteran este compus dintr-o vastăa reţea de coridoare cu pereţii şi tavanele cioplite drept, săli şi galerii naturale sau săpate de oameni. Legăturile dintre coridoare au fost marcate cu semne, pentru orientare. Toate spaţiile locuite aveau un sistem de aerisire bine realizat. Desenele şi simbolurile (oameni, animale şi păsări) şi semnele de orientare sunt foarte diverse şi se întind pe o perioadă mai lungă de timp, până în secolul XI.

Legendele din acest loc sunt numeroase şi înfricoşătoare, reliefând caracterul misterios al peşterii. Oamenii de aici spun că peştera este o poartă către lumea de dincolo şi că mulţi oameni care au intrat acolo, nu s-au mai întors. Şi nici nu s-a găsit vreodată urma celor dispăruţi, ei trecând în altă lume. Unii mai cred că însuşi Zalmoxis păzeşte intarea pe tărâmul sacru şi că, înăuntrul peşterii, drumurile se întretaie, galeriile sunt identice şi pămânul se surpă după ce intri într-o încăpere, deschizându-se o alta. Bătrânii spun că lanţul de peşteri ajunge până aproape de Varna, în Bulgaria, trecând pe sub Dunăre. Mai mult, ei susţin că vara, din fântânile din sat mai ies roiuri de lilieci.
O altă legendă spune că, uneori, din adâncurile pământului se mai aud vaiete ciudate, ale paznicului porţii, hipnotizând oamenii ca pe însoţitorii lui Ulise la glasul sirenelor şi vrând să-i ademenească acolo. Speologii au o alta explicaţie pentru acest fenomen: zgomotul este făcut de sunetul curentului puternic care străbate o parte din galeriile subterane.

Peştera Labirint are o lungime de 3.200 de metri, este orientată spre sud, largă de 3.5 metri şi înaltă de 1.4 metri. Are temperatura constantă, de 12 grade C, iar uniditatea variază între 80 şi 90%. Harta peşterii aduce cu planul unui oraş imens, sutele de galerii par să imite nişte străduţe intersectate sau se înfundă brusc. Planul este organizat în trei cartiere, fiind cele trei secţiuni ale peşterii. În a doua secţiune a peşterii, lipsa curenţilor de aer a permis dezvoltarea unei faune bogate, caracteristică peşterilor şi depozitelor de guano, populată de lilieci. Interioarele nu conţin speleoteme, adică stalactite şi stalacmite. Deşi cunoscută de mult timp, abia după 1900 a început să fie vizitată. Inclusiv cercetările arheologice de aici, începute din 1916, au lăsat multe întrebări fără răspuns.
Peştera a fost declarată rezervaţie speologica în 1959, în 2000 şi reconfirmată în 2007. Merită să fie vizitată măcar puţin, pentru unicitatea ei. Dacă ar fi să o vizitezi în întregime, ai avea nevoie de câteva zile. Iar risculo de a te pierde în labirint este foarte mare.

Din acest sistem de galerii face parte şi Peştera Movile, cunoscută în întreaga lume, trezind interesul NASA. Aici a fost descoperit singurul ecosistem subteran chemo-autotrof de pe planetă, adică mai mult de 30 de specii de vietăţi unice în lume, care se hrănesc exclusiv cu masa organică sintetizată de bacterii specializate în descompunerea hidrogenului sulfurat, oxigenul fiind absent aici. Aceste descoperiri sunt relativ recente.

Acces: comuna Limanu, la 5 kilometri de Mangalia, pe DJ391B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *